Un (alt)fel de literatura

Din cand in cand, curiozitatea ma impinge/indeamna sa ma uit si pe alte bloguri, evident, din aceasta comunitate, TB. Si in special in cele cu insemnari politice, incercari literare, muzica sau pictura. Nu ma intereseaza cele cu insemnari personale, cu trivialitati sau cele porno-erotice. Nu ca as fi eu un puritan sau un sfant, dar asemenea lucruri tin de intimitatea fiecaruia si nu de spatiul public. Cum insa insemnarile, chiar in spatiul virtual, sunt oarecum la indemana oricui vrea sa le citeasca, fireste pe internet, ele devin publice iar autorul, indiferent ce-ar scrie, nu poate fi tras la raspundere in niciun fel. Poate moral, dar asta...
De vreo trei luni urmaresc o doamna/domnisoara despre care nu stiu mare lucru, afara de faptul ca, asa cum se autoprezinta, este trecuta de prima tinerete (nu stiu care este hotarul dintre prima si a doua tinerete !) si nu are o slujba. Adica a avut, dar a ramas fara ea in toamna trecuta, zice ea. In rest niciun indiciu despre identitatea sa; si-a ales un pseudonim pe care-l foloseste atat in incercarile sale literare cat si in relatia cu cei care mai comenteaza pe blogul ei.
Si pe acest blog autoarea se desfasoara in toata splendoarea (!), postand fragmente atat dintr-un jurnal zilnic cat si din cateva eseuri care s-ar dori ca in viitor sa fie tot atatea romane. A scris chiar si proza arhiscurta pentru un concurs initiat de un jurnalist de la EvZ. N-a luat niciun premiu si a fost foarte amarata. Premiul l-a luat o studenta din Galati cu un PA pe care l-am citit pe blogul acesteia. Si zic eu ca a meritat.
Revenind la scriitoarea noastra, dupa ce m-a rugat sa comentez un inceput de roman si la care eu am fost destul de reticent in aprecieri, a abandonat dezamagita lucrarea respectiva si a continuat cu alta, cum am aratat ea lucrand in paralel la mai multe...opere. Femeia este obsedata de limba engleza pe care o foloseste in textele sale si unde este cazul dar, mai ales, unde nu este cazul. Nu mai vorbesc de pomenirea unor marci de detergenti sau alte produse care pe la noi nu prea se gasesc, parfumuri, carti de tarot si alte chestii prin care vrea sa epateze. Nemaivorbind de faptul ca mai toate personajele, inclusiv sotul, au nume exotice.
Doamna in cauza amesteca niste magazine sau orase pe unde probabil a fost in excursie cu cele de pe la noi, de nu mai stii daca te afli in Belgia, Franta sau Marea Britanie ori in Romania noastra cu Iasiul de unde provine autoarea. Ciar si moneda este lira sterlina iar unitatile de masura sunt neaparat anglo-saxone.
Acum ce sa vezi? A reluat lucrul la romanul abandonat cu o si mai mare fervoare, scriind in fiecare zi cate un capitol. Nici cei mai prolifici scriitori de la noi sau de aiurea nu au reusit o asa performanta. Numai ca, daca la inceput lucrarea era in limitele decentei, acum aceasta abunda in scene de-a dreptul porno (daca ar fi erotice tot ar mai fi ceva) sau intamplari banale. Noroc ca totul se desfasoara pe teritoriul national. Partea hazlie este ca a gasit si vreo doi care-i citesc, ca si mine, postarile si o incurajeaza fara rezerve. O femeie, probabil frustrata, este chiar entuziasmata de scriitura.
Uneori am impresia ca aceasta fiinta, de altfel destul de desteapta, este o handicapata ce-si defuleaza toate frustrarile acumulate de-a lungul vietii. Sau ca traieste intr-o lume imaginara, mai ales ca pentru ea internetul nu este doar un hoby ci un modus vivendi. Aproape tot timpul, fie zi sau noapte, observ ca se afla in fata computerului. Si asa am ajuns de la literatura de sertar la cea de...blog. Daca asta e literatura!?

O zi cu...cantec

Asa cum promiteam in urma cu o saptamana, azi fiind 8 martie si cand toata suflarea feminina se bucura, fara un anume temei, de pretuire si respect din partea barbatilor, dar si a... Era sa zic si din partea partidului si statului. Care partid, stim noi care. Si asa am ajuns la originea acestei sarbatori (?) internationale.
Cine a citit cat de cat ceva despre sorgintea acestei zile de 8 Martie, stie/a vazut ca ea s-a nascut, atentie(!), la Internationala socialista a femeilor de la Copenhaga din 1910, unde s-a pus problema ca femeile muncitoare sa aiba o zi din an ca sarbatoare, fara a se preciza care zi anume. Abia dupa primul razboi mondial, prin 1921, dupa reusita revolutiei bolsevice din Rusia, s-a stabilit ca aceasta zi sa fie 8 martie, chiar la Liga Natiunilor, predecesoarea ONU. Si, in sfarsit, prin 1965 Adunarea Generala a ONU a hotarat ca ziua de 8 Martie sa fie Ziua Internationala a Femeii, evident, la propunerea tarilor din asa zis lagar comunist la care s-au raliat si tari sarace din Africa si Asia.
In tara noastra, dar in general in tarile socialiste de dinainte de 1990, aceasta zi era inca o ocazie de a lovi in capitalism si in imperialism, fiind politizata pana la satietate, chiar scarba. Chiar daca li se dadeau liber de la serviciu, total sau partial, ori erau ademenite cu o floare sau o bomboana, femeile nu se bucurau de o adevarata protectie sociala. Munceau cot la cot cu barbatii si, pe deasupra, erau obligate sa dea nastere la cati mai multi copii. Iar la televizor sau la radio erau proslavite prin reprezentanta cea mai de frunte, tovarasa...
Iata de ce aceasta zi n-a fost si nu este o adevarata sarbatoare pentru sexul slab. E adevarat ca reminescentele, mai ales cele de tip socialist, inca mai opereaza si acum. Asa ca nu vad rostul unei asemenea zile-sarbatoare. Cine vrea, si ma refer in special la barbati, poate sa daruiasca o floare, o prajitura sau un cadou bunicii, mamei, sotiei, surorii sau unei colege cu orice alta ocazie. Si sunt destule: onomastica, aniversarea, Craciunul, Pastele si atatea alte ocazii. Chiar si la intalnirea cu iubita. Mai ales.

CHOPIN-200

Azi se implinesc 200 de ani de la nasterea marelui compozitor polonez Frederic Chopin (1810-1849), unul din marii clasici si virtuozi ai pianului din sec. al XIX-lea. S-a nascut in Polonia, a compus si si-a publicat prima lucrare la varsta de 7 ani, cu un an mai tarziu decat o facuse un alt geniu al muzicii cu o jumatate de veac inainte, W.A.Mozart. Apoi, la sfarsitul adolescentei a plecat si s-a stabilit in Franta unde a compus exclusiv numai lucrari pentru pian, el insusi fiind un mare pianist precum era N.Paganini un mare violonist.

Chopin a compus in scurta sa viata sute de lucrari ca poloneze, valsuri,mazurci, impromptuuri, nocturne, fantezii, balade, bolerouri,, studii, preludii, sonate si doar doua concerte pentru pian si orchestra, toate niste bijuterii muzicale. Numai cine n-a ascultat o nocturna, o poloneza sau un vals din creatia sa, nu-i poate aprecia opera.

In Franta a cunoscut-o pe scriitoarea George Sand, mai in varsta decat el, alaturi de care a trait o mare dragoste. Si cum el s-a inbolnavit de tuberculoza, scriitoarea l-a luat si au trait mult timp in sud, in Majorca, unde aceasta avea o proprietate in Nohant. G.Sand fiind o fire mai capricioasa, avea si doi copii dintr-o casatorie anterioara, relatia lor a inceput sa se raceasca odata cu agravarea bolii sale iar el tinea sa ia parte la revolutia ce se apropia in tara natala pentru care a scris si un mars.Desigur este vorba de revolutia de la 1848 din Europa.

Fr.Chopin a murit in anul 1849 iar la inmormantare au participat cca 3000 de oameni. Trupul sau este inhumat in cimitirul Pere Lachaise iar inima se afla intr-o urna de cristal depusa la Biserica Sf.Cruce din Varsovia.