Despre tineri

Poate n-as fi abordat un subiect cam sensibil pentru unii, cum e acesta, despre tineri si mai ales despre tinerii adolescenti care inca sunt elevi. Ideia mi-a venit rasfoind mai multe bloguri din acest noian in care sunt adunate, toateBlogurile.ro. Si bine am facut.

Nu sunt un critic sau recenzor de meserie, dar varsta pe care o am imi permite sa judec fara patima, cu oarecare detasare in raport cu cei aflati acum la varsta adolescentei sau putin peste, cand sangele clocoteste in vine si uneori impulsurile o iau inaintea ratiunii. Asa a fost intotdeauna si asa va fi mereu, doar decorul si imprejurarile se vor fi schimbat. De aceea ma mir, dar cu oarecare intelegere, cand vad ca sunt unii oameni batrani sau chiar intre doua varste, care condamna unele fapte sau apucaturi ale tinerilor de azi, de altfel specifice varstei, fara sa priveasca inapoi la tineretea lor si sa-si aminteasca ce faceau ei. Numai ca lucrurile difera doar in forma, nu si in fond.

Si mi-am adus aminte de toate astea citind, cum am spus mai sus, mai multe bloguri. M-au impresionat, de pilda, desenele unei tinere de vreo 22 de ani si cu care ilustra blogul sau dedicat aproape exclusiv lui Eminescu, fiecare poezie fiind insotita de un desen. O proba de romantism!

Cateva tinere, eleve sau studente, mi-au atras atentia prin incercarile lor literare, adevarate eseuri in proza sau versuri (una chiar a luat un premiu la un concurs pe internet), demne de a fi luate in seama de edituri. Dar pe criza asta cine te mai publica si, mai ales, cine te mai citeste?

Am intalnit insa si altfel de insemnari care se refera la viata de zi cu zi, la naravuri sau moravuri. O eleva de 17 ani de prin Valcea, Diana, critica cu bun simt obiectele kitch expuse spre vanzare cu ocazia Valentine`s Day, o sarbatoare a indragostitilor care nu exista in traditia romanilor, ea fiind importata de peste ocean ca multe alte obiceiuri dupa 1990. O studenta din Galati consemna pe blogul sau, nu fara oarecare malitiozitate, indreptatita dupa parerea mea, cum intr-o duminica a luat-o mama ei si a dus-o prin oras pe la...patru biserici. Desigur, fata nu putea s-o refuze pe maica-sa din respect filial, dar nici nu i-a placut. Cu atat mai mult cu cat in finalul postarii ne da si un mercurial al obiectelor expuse spre vanzare credinciosilor vizitatori. Si, zau ca nu era unul de criza. Chiar era o afacere prospera pentru vanzator.

Ce-am vrut sa spun? Ca tinerii de azi sunt dupa chipul si asemanarea noastra, nici mai buni si nici mai rai. Totul depinde de parinti, in primul rand, de educatori/profesori si de societate, in general. Desigur, cred ca si mijloacele mass-media au un rol important.

D`ale Carnavalului

Nu, nu e vorba de celebra comedie a lui I.L.Caragiale ci de carnavalurile de pe plaiurile mioritice si de aiurea; si nu numai. Pentru ca azi este ultima zi de desfrau, iar de maine incepe postul pastelui sau postul mare, cum i se mai spune la crestini, catolici sau ortodocsi.

Si mai e ceva. Azi, pentru multi romani snobi, mai ales tineri, este asa zisa zi a indragostitilor - Valentine`s Day - o sarbatoare imprumutata de la americani mai ales, dupa 1990, fara a avea vreo baza in traditia romanilor care, in proportie de peste 85%, sunt ortodocsi iar Sf. Valentin, ocrotitorul indragostitilor, este doar la catolici.

Sigur, unii mai porniti decat mine vor spune ca si romanii au o zi a indragostitilor, Dragobetele, care este peste vreo zece zile. Numai ca si asta este falsa din cauza ca ea semnifica altceva si, la origine, se manifesta doar local doar in satele din Oltenia. Ea a aparut, tot dupa 1990, ca o contrapondere la cea adusa din import. Indiferent sub ce forma sau denumire s-ar manifesta, aceste zile sunt promovate ca un instrument de marketing ale lanturilor de mari magazine sau mall-uri pentru a-si spori vanzarile.

Romanii au in schimb ca traditie, si numai ei, ziua de 1 martie - Martisorul - , zi de traditie seculara si care-si are originea in legendele populare referitoare la inceputul unui nou anotimp, primavara. Despre 8 martie nu voi vorbi acum ci la momentul oportun.

Sa revin insa la...Carnaval. Acesta se manifesta cu precadere astazi doar in lumea catolica. La noi si-a pierdut semnificatia, nu mai e ca pe vremea lui nenea Iancu. Fenomenul s-a transferat in lumea politica cu o frenezie greu de descris, si care-l intrece pe cel al lui Caragiale. Il gasim in partidele politice, in Parlament mai cu seama, dar si pe la unele televiziuni de nisa; actori avem destui si chiar desavarsiti.

Cele mai cunoscute carnavaluri pe plan mondial sunt cele de la Venetia si de la Rio(Brazilia). La care se adauga, dar nu e carnaval!, Balul de la Opera ce are loc in fiecare an la Opera de Stat din Viena, o institutie culturala de seama in plan european si mondial, manifestatie de inalta tinuta artisica recunoscuta, unde-si dau concursul si multi artisti romani directorul acesteia fiind un roman din Banat.

Cat despre carnavalurile de la Venetia si Rio, ele sunt manifestari ce-si au originea in timpuri ancestrale, chiar in paganism. Desigur adaptate la timpurile si tehnica moderne. Si-apoi ele reprezinta inca un mod in care lumea se distreaza, fara oprelisti.

Iesirea din hibernare

Se pare ca frezorul Cornel Nistorescu& co au scurtat perioada de hibernare in care intrase dupa alegerile prezidentiale, turul al 2-lea, si s-au grabit sa reintre in paine, chiar daca iarna nu ne-a parasit, din contra, parca e si mai vehementa in manifestarile ei de care romanii uitase in ultimii ani. Ce sa-i faci, natura nu face politica, ea isi vede de-ale ei imperturbabil, in mod nesimtit.

E adevarat ca echipa Nistorescu&co a preluat doar site-ul Cotidianul.ro, adica editia electronica a publicatiei, dupa ce, cu doua luni in urma, a ingropat editia print; cu alte cuvinte a falimentat-o din lipsa de cititori carora le-a facut greata ce scria aceasta echipa dupa 01 august 2009, atunci cand patronul-mogul de presa a indepartat vechea echipa si a pus tunurile pe T.Basescu in vederea campaniei electorale prezidentiale.

Si cum Basescu a castigat alegerile, baietii s-au retras in hibernare lingandu-si ranile. Cum insa stratul de grasime acumulat a fost prea subtire - ce sa-i faci, criza-i criza! - aceasta s-a consumat mai repede de cat se asteptau. Si-atunci le-a venit ideea de a reveni la editia electronica a ziarului, care implica mai putini bani. Te asteptai ca baietii sa faca jurnalism adevarat, impartial, fara a mai arunca cu noroi in Basescu si PDL. As, ti-ai gasit! S-au intors cu coada-ntre picioare, mai jigariti, si-au luat-o de la capat, parca mai abitir ca inainte, poate si din cauza ca sunt mai odihniti.

Acuma stau si ma intreb ce-i mana pe ei in lupta, acum cand nu mai au obiectul muncii. Greu de spus. Macar cei de la Jurnalul national au o justificare: Felix este intr-un razboi permanent cu Basescu. Desi parca nu sunt atat de vehementi ca cei din echipa lui Nistorescu, si nu toti ataca; acolo sunt si moderati. Oricum, injuraturile au inceput sa curga in comentariile la articolele din Cotidianul.ro. Pana cand?

Aimez-vous Brahms?

Titlul de mai sus, si care se refera la un film din 1961, Goodbye again, turnat dupa romanul scriitoarei franceze Francoise Sagan, Aimez-vous Brahms? interpretat magistral de Ingrid Bergman, Anthony Perkins si Yves Montand, este un pretext pentru a reveni la o tema anterioara din 12 ianuarie a.c., atinsa in treacat. Este vorba de un fenomen, daca nu ingrijorator, cel putin care ar trebui sa atraga atentia unor factori raspunzatori la nivel de stat cat si civic; nu mai putin, parintilor. Ati ghicit, educatia muzicala a copiilor si tineretului, in general.

Ar fi superfluu sa amintesc aici ca unul din cele cinci simturi ale omului, este auzul. Or, un om normal, sanatos nu trebuie/poate sa asculte doar ce se vorbeste curent sau unele expresii licentioase, injuraturi. O minte sanatoasa trebuie protejata si prin sunete frumoase, armonice ce pot oferi buna dispozitie, relaxare, liniste interioara. Cu ani in urma am cunoscut un medic psihiatru de certa valoare, care folosea muzica in scopuri terapeutice pentru bolnavii din spital, avand in dotare un laborator pentru acest scop.

Si-atunci stau si ma intreb cum e posibil, sau de ce, scoala, televiziunea, radioul si alte institutii de educatie nu promoveaza mai mult muzica culta (simfonica, opera, opereta) pentru a-i obisnui cu aceasta, stiut fiind ca pofta vine mancand. Daca o sa le dea tot timpul numai manele sau tot felul de derivate din asa zisa muzica usoara. Muzica usoara de calitate, cu mesaj nu e tocmai...usoara; ba chiar este grea. Maneaua nici macar nu e ceva specific romanesc, apartine orientului. Daca ar fi sa fac o comparatie, noi avem romanta (care se gaseste si la rusi sau nemti), cantoneta la italieni, sansoneta la francezi, fado-ul la portughezi s.a.

Daca ii dai omuluui manele toata ziua si toata noaptea, el consuma doar atata. Se stie ca genul acesta a fost importat dupa 1990 mai ales de catre tigani, din Turcia. Pacat ca doar tiganii aveau muzica lor veche si pe cea lautareasca. S-au dus astea.

Oare cand vom mai urmari la TVR - mai ales - o transmisie in direct de la Opera Romana sau de la Ateneul Roman ori Sala Radio? O fi asa de greu? Vad ca sunt bani pentru alte emisiuni care nu prezinta niciun interes, fara valoare. Pentru muzica, insa, nu sunt bani. Pacat!

Comentatori si moderatori

Poate n-as fi abordat acest subiect - e vorba de comentatori si moderatori de televiziune - daca aceste emisiuni nu mi-ar fi "strepezit"intelectul, ele fiind de o acreala greu de anihilat prin vreun procedeu, altul decat acela de a nu te uita la ele. Se mai intampla, butonand telecomanda, ca din greseala sau din curiozitate sa dai peste o astfel de emisiune, mai ales la cele doua posturi de nisa, Realitatea TV si Antena 3, profilate pe analize si comentarii ale evenimentelor politice din tara, mai rar din strainatate.

Pana aici n-ar fi nimic neobisnuit. Neobisnuit, evident pentru majoritatea privitorilor, nu si pentru realizatori, este faptul ca, indiferent ce se intampla in Romania, in orice institutie de orice grad, si cat de grava este sau nu intamplarea, ca un lait motiv, vinovat este...Traian Basescu.

Si pentru a realiza o astfel de emisiune, care de fapt este cotidiana, indiferent ce titlu poarta(aici intervine imaginatia realizatorilor), este nevoie de un moderator si mai multi comentatori invitati in studio si care, in deobste, sunt aceeasi. Acestia, comentatorii, provin fie din partidele politice, fie din mass media autohtone. Desigur, tonul discutiei il da moderatorul care, mai ales, la cele doua televiziuni amintite mai sus este portavocea patronului, in ciuda deselor dezmintiri. Atitudinea acestor moderatori, barbati sau femei, este una partiala, vadit dusmanoasa impotriva Guvernului si a partidului de guvernamant, indiferent ce-ar face acestea. Uneori stai si te crucesti daca lor, acestor moderatori, nu li s-a acrit vehiculand aceleasi idei si angoase. Dar pe criza asta cand gasesti greu un loc de munca, scopul scuza mijloacele.

Pe comentatorii invitati ii inteleg pana la un anumit punct; ei sunt politicieni si au obligatia de a apara politica partidului din care fac parte, buna, proasta, cum e. Nu ma astept acum de la un politician sa fie sincer, sa spuna ce gandeste; una fumeaza, alta spune. Ca unii sunt de-a dreptul ridicoli, iar nu este o surpriza. Altfel n-ar mai avea haz.

Ca sa revin la televiziunile in cauza, as fi dorit ca la alegeri sa fi castigat cealalta parte pentru a vedea care ar fi fost atitudinea lor in acest caz. Ar fi avut aceeasi marota sau o intorceau ca la Ploiesti, cu 180 de grade. Sau se reprofilau sau se desfiintau? Nu cred, supravituirea ar fi nascut alte traznai de emisiuni, tot atat de nedigerabile. Concluzia e una singura: prostanaci se gasesc nu numai in politica, dar si in mass media. Si inca foarte multi si cu pretentii.