Trce timpul...

...Si noi odata cu el! Aceasta notiune fizica si care, alaturi de spatiu, este infinita trece pe langa noi si lasa urme. Iar noi, oamenii, suntem ca niste efemeride. Ce este viata unui om in raport cu vesnicia? Nimic!

Dar ce este vesnicia? Cineva o masura ca fiind timpul - iarasi timpul ! - necesar unei pasari care-si sterge ciocul de varful Everest, tocindu-l pana ajunge la nivelul marii. Ceva, deci, care depaseste puterea noastra de a gandi.

Iata, ne aflam in a doua zi de Craciun si nici nu ne-am dat seama cum a trecut un an. Aceleasi obiceiuri inradacinate de secole se repeta in mod mecanic as putea spune. Pamantul isi vede de-ale lui in cele doua miscari ciclice; soarele e acelasi. Toate acestea se perinda fara sa ne dam seama in aceasta clipa, care este viata.

Nimic nu e vesnic; doar Universul. Iar noi? Doar am facut o plimbare in acest univers.

E pur si muove, cum zicea Galileo.