Lasând la o parte povestea paştelui creştin amintită în diferitele evanghelii, în timpurile moderne acest fapt a devenit un prilej pentru biserică şi slujitorii săi de a se îmbogaţi, pentru comercianţi de a vinde cât mai mult şi mai scump faţă de alte perioade ale anului, iar pentru restul oamenilor, credincioşi sau nu, o altă ocazie de a se distra şi a mânca, nu cât îl ţine stomacul ci mult peste posibilitaţile acestuia. Unii ajung la spital înainte de Paşte din cauza postului greşit înţeles, alţii după datorită excesului de mâncare şi băutură. C-aşa-i românul!
În altă ordine de idei, să amintesc aici şi despre manifestările religioase ce premerg paştele, dar mai ales cele din timpul celor trei zile cât ţine el. Nu mă refer aici la biserică, ea are canoanele ei; dar şi acestea sunt exacerbate. E vorba de mijloacele mass media, dar şi de instituţii ale statului, care intră parcă în fibrilaţie. Televiziunile, mai ales în săptamâna mare, bagă tot filme cu tentă religioasă pe care le-au difuzat şi în anii precedenţi, emisiuni cu acelaşi caracter, de ţi se face silă şi comuţi canalul. Deşi suntem un stat laic, şi instituţiile statului achiesează la acelaşi mod de a se manifesta. Se constată astfel că, dacă înainte de 1990 aceste manifestări aveau loc mai pe şest sau deloc, acum s-a sărit de-a dreptul calul. C-aşa-i românul!
P.s. Coincidenţă sau nu, în acest timp şi evreii sărbătoresc Paştele lor care, însă, are alte semnificaţii: eliberarea lor din robia egipteană.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu