Incercari

Cu riscul de a supara, desi nu asta este intentia mea, sunt unii - in general tineri - care posteaza pe blogurile lor diferite eseuri literare, atat in proza, cat si in versuri. Am citit multe dintre aceste incercari, cu toate ca nici pe departe nu sunt un critic literar, ci doar din pura curiozitate.

Ei bine, unele chiar mi-au placut, mai ales in naivitatea lor exprimata fara inhibitii; poate si pentru ca se aflau intr-un spatiu virtual iar autorul/autoarea chiar ca nu avea nimic de pierdut. Banuiesc ca autorii acestor texte o fac din doua motive, separate sau impreuna. Unul ar fi acela ca demersul este o supapa prin care se defuleaza anumite trairi interioare iar autorul nu vrea totusi sa le arunce la trash, pentru a-si aduce aminte de ele mai tarziu.

Al doilea este, probabil, un mod de a expune lucrarile in fata unui public eteroclit, de la care asteapta unele reactii - pozitive sau negative - pentru a fi corectate sau de a face adaugiri, in vederea unei eventuale publicari. Oricum ar fi, gestul este laudabil si trebuie incurajat daca totul are o finalitate prestabilita.

Dar daca unii fac acest lucru doar dintr-un capriciu, pentru a se afla in treaba sau pentru a arata prietenilor cat sunt ei de talentati, asta mi se pare o pierdere de timp, timp ce ar putea fi folosit mult mai bine in alte scopuri. Am observat ca sunt unii care incep ceva si nu finalizeaza. Altii, si sigur n-am sa dau nume, abordeaza subiecte banale, neinteresante. Si mai sunt unii care, pentru a epata, folosesc expresii sau cuvinte in special din limba engleza fara justificare sau, chiar mai grav, expresii scatologice. Fara comentarii!